Ce mancam

http://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=1&sqi=2&ved=0CB8QFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.toad.eesc.europa.eu%2FViewDoc.aspx%3Fdoc%3Dces%255Cnat%255Cnat513%255CRO%255CCES1425-2011_PA_RO.doc%26docid%3D2804294&ei=JXccT-DSBs7pOfrPyTg&usg=AFQjCNHmUjGo9nZC38UPyXNBvMTSovfxSg&sig2=Q5m4paAgiy0fiwxZQMJYkQ

sau, altfel spus:

                  ''Istoria modificării genetice

             Chiar și în ceea ce privește istoria MG, părerile sunt împărțite. În timp ce vocile critice vorbesc despre o tehnologie fundamental nouă, cu riscuri incerte și care ridică obiecții etice, cei în favoarea MG o plasează într-un continuum de tradiții seculare în materie de ameliorare a soiurilor de plante și de procese de preparare biologică cu drojdii, bacterii și mucegaiuri. Pe baza unor factori obiectivi se poate conchide totuși că MG este ceva în mod fundamental nou și diferit în raport cu aplicațiile istorice. Odată cu introducerea geneticii s-a creat o separare definitivă a apelor între biotehnologia „veche” și cea „modernă”. Datorită descoperirii de către Watson și Crick în 1953 a structurii de dublu helix a ADN-ului, codul genetic al oamenilor și al întregii flore și faune din jurul nostru a devenit accesibil, astfel încât oamenii de știință au căpătat posibilitatea de a realiza manipulări revoluționare la nivel genetic: în chiar elementul primar al vieții.

            Tehnologia modificării genetice a apărut în 1973, când cercetători din SUA au efectuat primele experimente reușite, pe bacterii, cu ADN recombinant (rADN). Datorită posibilității de a identifica, izola și multiplica anumite gene specifice și a le transfera în alt organism viu, oamenii de știință au putut genera pentru prima dată modificări specifice ale caracteristicilor genetice ereditare ale organismelor vii, într-o manieră imposibil de reprodus în mod natural, prin reproducere și/sau recombinare naturală. Înainte, prin ameliorarea clasică sau prin încrucișarea soiurilor se combinau genomurile totale (ale unor organisme înrudite), ca mai apoi să se încerce conservarea caracteristicilor favorabile prin selecție. Deși MG face posibile niște manipulări mult mai precise, transferul de gene într-un alt organism (sau specie) este un proces instabil și nesigur, cu efecte secundare și consecințe greu de prevăzut pentru genomul-gazdă și pentru interacțiunea cu mediul înconjurător. Nu se știe aproape nimic despre consecințele pe termen lung.

            După 1975, dezvoltarea tehnologiei MG avansează rapid. Deja în 1982 ies pe piață primele produse comerciale (medicale) MG. La începutul anilor '90 urmează așa-numitele plante și animale transgene. În cursul anilor a fost depășită și granița dintre regnuri. De exemplu, o genă porcină a fost implantată într-un soi de roșii, o genă de licurici a fost transferată unei plante de tutun și o genă umană implantată într-un taur. Depășirea graniței naturale dintre regnuri, imposibilitatea de a prevedea efectele pe termen lung și ireversibilitatea eventualelor consecințe (pentru mediu) îi conferă MG statutul de tehnologie fundamental nouă, care prezintă potențiale riscuri. Acesta este și temeiul pentru reglementarea OMG-urilor în UE și în statele membre, în multe țări terțe și în tratatele internaționale.''